Tot mai mulţi copii din mediul preşcolar sau şcolar raspund la solicitarea cadrelor didactice de a le cunoaşte părinţii cu deja clişeul “Părinţii mei sunt în străinătate”. În ultimii ani zeci de mii de copii, conform statisticilor, sunt crescuţi de unul dintre parinţi sau doar de rude, deoarece părinţii merg în străinătate pentru a avea un câştig mai mare pe plan professional.
Aceasta situaţie are în mod evident avantaje şi dezavantaje. Despre avantaje voi vorbi pe scurt: copiii sau tinerii au un nivel de trai mai ridicat, telefoane sau calculatoare mai performante, haine noi de ultima moda sau de firma. Toate acestea de multe ori in exces.
Voi discuta mai degrabă despre riscurile la care sunt supuşi aceşti tineri şi părinţii lor
- Sentimentul cel mai frecvent care apare este abandonul, lipsa de inţelegere, lipsa unui pilon de gravitaţie in ceea ce priveşte relaţiile de familie, toate aceste stări avand ca efect fie autoizolarea copilului fie scăparea acestuia de sub control de către persoanele investite să aibă grijă de el sau chiar de către parinţi.
- Copilul poate avea probleme pe termen lung în ceea ce priveşte gestionarea separărilor de orice tip
- Ruptura părinte-copil este de multe ori iremediabilă, timpul petrecut separat nemaiputând fi recuperate; copilul nu mai recunoaşte autoritatea părinţilor, aceştia putand devein la un moment dat doar “furnizori de bunuri şi servicii”
- Dezvoltarea emoţională sa copilului poate fi afectată: acesta nu mai ştie ce cu ce persoană să se identifice şi după modelul căreia să crească
- Părinţii pot cădea în plasa “înlocuirii” relaţiei de iubire şi suport cu oferirea de jucării, excursii sau diferite servicii care să le compenseze lipsa, făcând astfel şi mai mult rău în ceea ce priveşte structurarea personalităţii copilului
- Copilul poate fi expus la diferite forme de tensiune sau abuz, de cele mai multe ori psihologic, la care nu ştie cum să reacţioneze sau să le gestioneze, cei mai potriviţi să îl înveţe fiind părinţii
- Părinţii consideră că relaţia din viaţa reală poate substituită în mod eronat cu relaţia pe internet sau la telephonic, această situaţie dând rolului de parinte un character superficial şi neeficient
În situaţia în care totuşi decideţi să lucraţi în străinatate, va recomand să stabiliţi un program cât mai frecvent de petrecut timpul împreuna cu partenerul şi cu copilul dumneavoastră, pe care să îl respectati riguros şi care să devină prioritar. Astfel veţi avea în continuare o relaţie de cuplu si o familie sănătoasă, de care să fiţi mândru!
Cu respect,
Irina Gruia
Psihoterapeut
Tel. 0743,78,75,79
www.psihologiecraiova.ro