Psihoterapia copilului defăşurată individual se bazează pe relaţia caldă, de încredere şi suportivă care se crează între copil şi psihoterapeut. Acesta din urmă realizează un demers personalizat, ceea ce înseamnă că este în mod direct un demers axat pe nevoile şi pe problematica ce o prezintă copilul. Tematica întâlnirilor, succesiunea activităţilor, maniera de lucru şi metodologia utilizată este de asemenea în funcţie de nevoile copilului.
Psihoterapia se adresează de asemenea tuturor copiilor care nu prezintă tulburări sau disfuncţii, însă doresc o dezvoltare personală armonioasă, doresc să construiască o bază solidă a personalităţii care acum este într-un proces de modelare şi devenire.
Psihoterapia copilului este specifică şi diferă într-o oarecare măsură de cea adresată adulţilor. Psihoterapeutul nu discută cu copilul despre problemele lui, ci explorează prin mijloace specifice lumea sa internă, însoţindu-l spre rezolvarea lor prin tehnici ale jocului, prin desen, joc de rol, poveşti sau metafore terapeutice.
Suferinţa psihică se manifestă la copii prin spaimă, nelinişte, agitaţie, timiditate exagerată, enurezis, hiperactivitate, coşmaruri, dezinteres pentru diverse activităţi, tulburări de comportament – minciună, furt, furie, agresivitate.
Lumea internă a copilului este explorată de către psihoterapeut într-o manieră simbolică, ajutându-l în acest fel pe copil să depăşescă problemele sale.
Procesul terapeutic îi ajută pe copii să-şi dezvolte: conştiinţa analitică, deprinderea de a gândi înainte de a acţiona, capacitatea de a pune întrebări şi responsabilitatea socială. Emoţiile sunt cele care dau calitatea experienţelor. Oferind copilului experienţe pozitive atunci calitatea vieţii lui va fi una superioară.
